Cum ceea ce stii poate căpăta putere
Share
În primăvara anului 2015, mă pregăteam să mă întorc la catedră, după un an și jumătate de pauză în care cel mai important public al meu fusese fiul meu: un copil mic, energic, cu multe de ce-uri și priviri care-mi căutau confirmarea în orice clipă.
În acea toamnă, urma să mă întorc la universitate, în fața studenților. Eram aceeași și totuși cumva nu mai eram. Mă simțeam nesigură pe tonul vocii mele, pe tremurul mâinilor, pe felul în care o sală plină ar putea sau nu să-mi urmeze indicațiile. Nu-mi lipseau cunoștințele și competențele acumulate, însă îmi lipsea curajul de a le exprima.
Așa am ajuns, poate contrar așteptărilor celor din jur, să mă înscriu într-un club de oratorie și leadership. Nu neaparat ca să „vorbesc mai bine”, ci ca să-mi regăsesc mijloacele de a fi prezentă în totalitate în fața celorlalți.
Am înțeles acolo, treptat, că în multe contexte profesionale, chiar și în educație, chiar și când ai ani de experiență, a fi competent nu e întotdeauna de ajuns. Ceea ce știi capătă greutate, influență și vizibilitate doar când știi cum să-l formulezi, să-l susții și să-l transmiți astfel încât să ajungă cu adevărat la ceilalți.
În trainingurile mele cu echipe din companii, am întâlnit oameni cu o gândire strategică excelentă, dar care rămâneau în plan secund în ședințe pentru că modul lor de exprimarea lor era vag sau plin de timiditate.
Am lucrat cu manageri care cunoșteau în detaliu procesele, dar ezitau să-și ia spațiu într-o prezentare către board sau într-un pitch important.
Am văzut specialiști care alergau prin slide-uri cu respirația tăiată, sacadată, grăbindu-se să termine cât mai repede. Nu pentru că n-ar fi avut ceva valoros de spus, ci pentru că își doreau cu orice preț să iasă din lumina reflectoarelor.
Și am întâlnit și profesori cu idei extraordinare și un conținut aproape enciclopedic, dar total deconectați de realitatea și nevoile publicului lor. Oameni care știu foarte bine ce predau, dar care rămân cantonați într-un ton monoton, fără contact vizual, fără flexibilitate în explicații. Informația curge, dar nu ajunge la destinație. Nu din lipsă de bunăvoință, ci pentru că nu au exersat încă felul în care predarea are nevoie să parcurgă etapele învățării: captarea atenției, clarificarea obiectivelor, transmiterea și fixarea prin repetiție, aplicarea, consolidarea și transferul în viața reală.
Aceeași regulă se aplică dincolo de școală. Oricine vorbește în fața altora (studenți, colegi, clienți, un public larg) nu doar transmite informații, ci modelează felul în care acestea vor fi înțelese și folosite. În acest sens, vorbitul în public nu e o demonstrație de măiestrie, ci un mod de conectare și de transformare a cunoașterii în experiență de învățare.
Când ezităm să luăm cuvântul, nu e vorba despre lipsă de pregătire. De cele mai multe ori, e o formă de autoprotejare: „nu e locul meu aici”, „n-am cuvintele potrivite”, „mai bine scap repede”. Dar tocmai acolo, în acel spațiu inconfortabil, începe exercițiul care poate fi transformator.
A vorbi în public nu înseamnă să pozezi în altcineva, ci să dai mai departe tot ce ai învățat și ai acumulat în ani de muncă și experiență.
Dacă ești foarte bun la ceea ce faci, dar te simți uneori invizibil sau „în umbră”, s-ar putea să nu fie despre lipsa de valoare, ci despre absența unui canal clar prin care acea valoare să ajungă la ceilalți.
De aceea, cred că abilitatea de a vorbi bine în fața oamenilor, fie ei colegi, studenți, clienți sau un public larg, nu e un detaliu, ci o competență esențială.
Și da, se învață. Cu răbdare, cu expunere, cu momente stângace și cu altele, de câștig, în care reușești prin forța cuvintelor să creezi o legătură.
Poate că ai fost și tu în astfel de situații: cu ideea potrivită, dar prins într-o formulare vagă. Cu inițiativa bună, dar spusă pe fugă. Cu soluția clară, dar lăsată pe fundul unui PowerPoint.
Dacă te regăsești în aceste situații, nu înseamnă că îți lipsește valoarea. Poate că e doar momentul să-ți revendici puterea și să revii în față cu ceea ce știi, pășind cu calm și încredere.
Poți începe de oriunde: un club de oratorie, un curs, un program de training. Important e să începi.
Pentru că ceea ce știi capătă putere doar când știi și cum să o arăți.