Ce am vrut să îi învăț pe tinerii din Youth Community despre comunicare

În 23 aprilie 2026 am petrecut câteva ore alături de tinerii din Youth Community Oradea. Am construit atelierul în jurul unei convingeri pe care o verific de fiecare dată când lucrez cu oameni: comunicarea se dezvoltă prin experiențe, nu prin definiții.

De aceea, fiecare exercițiu avea un scop precis. Tinerii au trecut prin situații în care au observat singuri cum apar neînțelegerile, ce înseamnă ascultarea activă și cât de mult influențează felul în care formulăm un mesaj.

Problemele de comunicare apar rareori din lipsa cuvintelor. 

Ele apar atunci când presupunem că am fost înțeleși, când ascultăm doar ca să răspundem sau când reacționăm înainte să înțelegem perspectiva celuilalt. Tocmai de aceea am ales activități care îi obligă pe participanți să observe aceste mecanisme, nu doar să audă despre ele.

Exercițiul 1. Ascultarea activă începe cu reformularea

Am început atelierul cu un interviu în perechi. Fiecare participant a răspuns la una dintre cele trei întrebări:

• Când te simți ascultat cu adevărat?
• Ce te deranjează cel mai mult într-o conversație?
• Ce faci când cineva nu te lasă să vorbești?

Partenerul avea apoi misiunea să îl prezinte grupului în doar câteva zeci de secunde.

La prima vedere pare un exercițiu simplu. În realitate, pune la încercare una dintre cele mai dificile competențe: ascultarea activă.

Mulți dintre noi avem impresia că ascultăm. Când trebuie însă să redăm ideile altei persoane, descoperim cât de multe informații completăm din propriile presupuneri sau cât de puține detalii reținem cu adevărat.

Ascultarea activă înseamnă atenție, curiozitate și disponibilitatea de a verifica dacă ai înțeles corect. Reformularea este unul dintre cele mai bune instrumente pentru a construi această abilitate.

Exercițiul 2. Claritatea apare prin întrebări

A urmat exercițiul „desenul spate în spate”.

Un participant primea o imagine, iar celălalt o foaie albă. Primul descria imaginea, al doilea încerca să o deseneze fără să o vadă.

În prima rundă, întrebările nu erau permise.

În a doua rundă, participanții puteau cere clarificări încă de la început.

Rezultatele vorbesc de la sine de fiecare dată când folosesc acest exercițiu.

Întrebările schimbă radical calitatea comunicării. Desenele devin mai apropiate de model, iar participanții observă cât de mult ajută verificarea mesajului.

Expresia „am explicat clar” descrie doar perspectiva celui care transmite mesajul. Comunicarea se încheie atunci când celălalt înțelege ceea ce ai vrut să transmiți. În mod evident, claritatea se construiește împreună.

Exercițiul 3. Cum susții o opinie și păstrezi dialogul deschis

Am continuat cu un exercițiu pe care îl folosesc frecvent atunci când vreau să dezvolt argumentarea.

Am trasat imaginar o linie în sală. La un capăt se afla „Sunt de acord”, la celălalt „Nu sunt de acord”.

Am lansat afirmații precum:

• „E mai bine să taci decât să te cerți.”
• „Dacă spui direct ce te deranjează, pari agresiv.”
• „Să spui «nu» este o formă de respect.”

Participanții și-au ales poziția și și-au argumentat răspunsul.

Îmi place acest exercițiu pentru că dezvoltă o abilitate esențială: exprimarea unui punct de vedere fără atac și fără etichete. Oamenii descoperă că aceeași afirmație poate genera perspective diferite și că dialogul devine mai valoros atunci când există curiozitate față de argumentele celuilalt.

Exercițiul 4. Comunicarea asertivă se învață

Ultima activitate a pornit de la replici pe care le auzim aproape zilnic.

• „Tu niciodată nu asculți.”
• „Lasă, nu contează ce vreau eu.”
• „Faci numai cum vrei tu.”

Participanții au lucrat în echipe și au transformat fiecare replică într-un mesaj asertiv, folosind o structură simplă:

• Când...
• Eu mă simt...
• Am nevoie...
• Te rog...

Exercițiul produce o schimbare interesantă. Participanții renunță treptat la acuzații și încep să vorbească despre ceea ce simt și despre ceea ce au nevoie.

Comunicarea asertivă nu înseamnă politețe excesivă, ci înseamnă claritate, respect și responsabilitate pentru propriul mesaj.

Gândirea din spatele atelierului

Când construiesc un atelier, aleg exercițiile astfel încât fiecare să dezvolte o competență diferită: interviul dezvoltă ascultarea, desenul evidențiază importanța clarificării, barometrul opiniilor antrenează argumentarea și respectul față de perspective diferite, iar exercițiul de comunicare asertivă oferă participanților un instrument concret pe care îl pot folosi în conversațiile de zi cu zi.

Împreună, aceste activități construiesc o idee pe care încerc să o transmit în toate cursurile mele: o comunicare bună apare atunci când oamenii ascultă cu atenție, pun întrebări, exprimă clar ceea ce gândesc și creează spațiu pentru perspectiva celuilalt.

Ce am luat cu mine după această întâlnire

Feedbackul primit de la echipa Youth Community mi-a confirmat că tinerii au plecat acasă cu idei pe care au început deja să le observe în conversațiile lor: importanța ascultării, mesajele transmise prin limbajul nonverbal și impactul pe care îl poate avea chiar și o formulare aparent minoră. 

Acesta este unul dintre criteriile după care îmi evaluez un atelier. Pentru mine, contează ca participanții la workshop să nu plec doar cu notițe, ci și cu întrebări, cu observații despre propriile obiceiuri și cu instrumente pe care le pot aplica în familie, la școală, la facultate sau în viitoarele lor echipe.

Cred că acesta este unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le putem oferi tinerilor: capacitatea de a construi conversații în care oamenii se simt auziți, înțeleși și respectați.

Descoperă mai multe despre atelierele de vorbit în public pe care le organizez dând click aici.